de N. I. DOBRA
29 noiembrie 2013 21:51
0 vizualizari
A-A+ continuare din nr. trecut
Vă spuneam c[ magistratul Felix Sutschek a cercetat Statutele municipale ale saşilor din Transilvania, de c]nd s-au instalat ei aici, la chemarea regelui Ungariei Geza al II-lea (1141-1162). Cu toate greutăţile întâmpinate, au reuşit să se organizeze de-a Iungul anilor, îmbunătăţindu-şi permanent legislaţia. Dacă râsfoieşti Cronica lui Emil Sigerus, îi dai seama că pedepsele erau foarte aspre: femeile acuzate de vrăjitorie erau arse pe rug, decapitarea era frecventă, stâlpul infamiei, sp]nzurătoarea, cuşca nebunilor tronau ^n Piaa Mare şi erau frecvent folosite etc., dar se pare că nici crimele, tâlhăriile, hoţiile nu lipseau. Dar erau `i pedepse mai "mici ". Astf el, târfei care a învinuit un bărbat căsătorit că ar fi lăsat-o gravidă "trebuie să-i fie scurtată sau tăiată limba". Păi, o femeie fără limbă e ca o nuntă fără lăutari. Se practica, la cei care dispuneau de bani, răscumpărarea: o morul era plătit (ispăşit) cu 40 de galbeni, dacă îi tăiai o m]nă, trebuia să-i plăteşti păgubitului 20 de galbeni, pentru degetul cel mare 10 galbeni, pentru un dinte sau o coastă - 20 de galbeni, pentru o ureche- 10 galbeni etc.
Din secolul XI până în sec XIII, pedepsele, cum spuneam la început, erau deosebit de aspre. Pedepsele considerate mai "suportabile" erau:sp]nzurătoarea, pentru furt, decapitarea, pentru omor; cele mai grele erau arderea pe rug pentru furt din biserici, femeia adulterină era băgată într-un sac şi înecată. Ceea ce nu s-a practicat aici a fost uciderea prin chinuri: tragerea pe roată, ruperea ^n patru, îngroparea de viu, fierberea ^n apă sau ulei etc. Pentru cei care se dovedeau lipsii de onoare - prefăcuţi, mincinoşi, lipsii de demnitate - legea avea ac de cojoc: "Condamnatul, îmbrăcat numai cu o cămaşă, era expus curiozităţii publicului î