Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, cea la care s-a decis unirea cu Romania a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului, de catre reprezentantii politici ai romanilor de acolo, a adoptat si o rezolutie care va ramane in istorie ca unul din cele mai progresiste documente in ce priveste drepturile minoritatilor nationale.
Desi adoptat intr-o perioada in care imperiile se prabuseau, acest act are cateva principii care sunt cu mult inantea epocii, fiind oricum printre cele mai avansate din Europa de Est.
Astfel, printre principiile fundamentale ale Rezolutiei se numara si unele care ar starni ingrijorare si astazi, in randurile nationalistilor, precum "deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare".
In plus, declaratia prevedea si alte drepturi, pe care minoritatile nationale pot spune ca le-au dobandit la un nivel satisfacator abia vreo 100 de ani mai tarziu, in secolul XXI.
"Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau si fiecare popor va primi drept de reprezentare in corpurile legiuitoare si la guvernarea tarii in proportie cu numarul indivizilor ce-l alcatuiesc", se mai arata la paragraful III al Rezolutiei.
Iata si alte prevederi:
"Egala indreptatire si deplina libertate autonoma confesionala pentru toate confesiunile din Stat.
Infaptuirea desavarsita a unui regim curat democratic pe toate taramurile vietii publice. Votul obstesc, direct, egal, secret, pe comune, in mod proportional, pentru ambele sexe, in varsta de 21 de ani la reprezentarea in comune, judete ori parlament.
Desavarsita libertate de presa, asociere si intrunire, libera propaganda a tuturor gandurilor omenesti".
Povestea "autonomiei"
Consiliul National Roman, reprezentantul r
