Era de aşteptat, de altfel, ca ultimul meci pe care CS Vulcan l-a avut programat să-l joace acasă în compania liderului clasamentului Retezat Haţeg să fie unul tare de tot. Din start, nu ştiu dacă asta ar mai trebui spus, şi formaţia conducătoare în clasament, şi echipa gazdă, ocupantă a locului second, au scontat pe victorie.
Retezat Haţeg este,
la ora aceasta, una dintre cele mai selecte echipe din divizia a patra. O echipă ai cărei jucători, zece, am înţeles, sunt, în mare parte, dintre meseriaşii care au activat la diverse echipe din Vale. Au migrat în Ţara Haţegului, fiindcă acolo Primăria Haţeg, în colaborare cu oameni de afaceri locali, le-a satisfăcut, în mare parte, pretenţiile financiare. Pentru că, în definitiv, asta-i meseria lor, iar de la acest nivel în sus fotbalul se joacă (şi) pentru bani.
Primul sfert de
oră le-a aparţinut atât vulcănenilor, cât şi haţeganilor. Balonul a fost purtat alert dintr-o parte în alta a terenului şi, atât Andrei Tonca (care, de Sf. Andrei, a pus pariu că nu ia niciun gol), cât şi vulcăneanul Florin Negrea au făcut faţă cu brio şuturilor care au vizat aţele porţilor apărate de ei. După acest răstimp, jocul s-a mai lenevit de ambele părţi, dar mai vizibil la gazde. Lucru de care au profitat haţeganii care încearcă, printr-o lovitură de cap a lui Popesc, poarta. Cei de la Retezatul Haţeg lucrează foarte mult la fazele de atac, efort ce se materializează în minutul 30 când Pribag deschide scorul. Nu trec decât două minute, iar Boroş majorează la 0-2. Foarte bun acest Boroş pe partea dreaptă a terenului. Nu pot să-mi dau seama, dar, în afara unicii ocazii de şut spre poartă mai de Doamne, ajută! avute de Răzvan Maier, care a primit balonul din combinaţia cu Palade, am avut impresia că primul gol primit nu a părut să-i fi dezmeticit pe jucătorii vulcăneni. Mai ales că, după cel de-al
