„Fiecare comunist trebuie să asimileze acest adevăr: puterea este la capătul puștii.” „Revoluția este o dramă pasională.” „Comunismul nu este dragoste. Comunismul este un ciocan cu care strivim dușmanul.” „Politica este război fără vărsare de sânge, în timp de războiul este politică cu vărsare de sânge.” „E dăunător să citești prea multe cărți.” „E mai folositor să omori țânțari decât să faci dragoste.” Mao Zedong

Aşa gândea Mao, liderul comuniştilor chinezi şi modelul politic al lui Victor Ponta. El nu s-a mărginit la panseuri, a trecut la fapte şi s-a dovedit foarte eficient, mai ales la strivit vieți cu ciocanul. În timpul lui au murit zeci de milioane de chinezi în război civil, în lagăre şi închisori, de foamete, frig, execuţii arbitrare, etc. Numărul lor nu poate fi cunoscut, pentru că accesul la arhivele chineze este îngrădit, însă s-au păstrat mărturii. Iată cum descrie Harry Wu, preluat de Stéphane Courtois și de Gabriel Liiceanu (Dragul meu turnător, Humanitas 2013, pag. 255), un crâmpei de umanism maoist: "unele Gărzi Roșii au mâncat la cantină carne de om; se pare că așa s-a întâmplat și în anumite administrații. Harry Wu menționează cum unui om executat în laogai , în 1970, îi este devorat creierul de un agent al securității: îndrăznise - o crimă fără egal - să scrie „Dați-l jos pe președintele Mao!„".

Nici România nu a fost scutită de teorii criminale. Iată, de exemplu, cum gândea Ana Pauker când era la putere: „Când se sădește din nou un teren, se începe prin a se distruge tot ce crește, rădăcini și vlăstare tinere, apoi se nivelează terenul. Din nefericire, nu se poate distruge o generație întreagă păstrând numai tineretul. Este nevoie să se furnizeze o anumită cantitate de muncă fizică pentru ca să se dea copiilor sprijinul de care au nevoie în timpul creșterii. Numai pentru acest motiv adulții vor fi lăsați în viață, însă trebu