Nu stiu daca tema Unirii este electorala sau nu, asa cum nu stiu daca Traian Basescu ori Dorin Chirtoaca, primarul Chisinaului, vor avea ceva avantaje sustinand-o.
Insa faptul ca presa romaneasca face loc in paginile sale unei teme atat de importante, mai cu seama in contextul summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius, nu poate decat sa ne bucure ca este benefic si pentru viitoarele alegeri si pentru viitorul patriei romanesti.
E nevoie de realism
Se impun doua observatii inca de la inceputul discutiei:
1. Jurnalistii si comentatorii dovedesc adesea realism si obiectivitate calculand sansele materializarii unei astfel de dorinte, mai mari in dreapta Prutului decat in stanga sa, dupa cum o arata sondajele de opinie, daca facem o medie a tuturor.
Apelul la studii sociologice si la conditiile social-politice actuale dovedeste fara tagada ca mass-media prefera realpolitik-ul, adica realismul si pragmatismul, in locul notiunilor ideologice morale si etice folosite ca munitie in batalia politica. Deocamdata doar in privinta acestui subiect.
2. Daca Otto von Bismarck, Primul Cancelar (1862-1890) al lui Wilhelm I al Prusiei, s-a folosit de doctrina realpolitik a lui Ludwig von Rochau asociind-o cu o infuzie exagerata de nationalism si precepte coercitiv-machiavelice spre a-si atinge scopurile imperiale, nimic din toate acestea in discutiile despre viitorul comun al cetatenilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Doua tari si o patrie?
Deocamdata s-au degajat doua atitudini la fel de corecte politic: una cu o pondere mai insemnata la Chisinau, aceea a convietuirii firesti, dar mai stranse, intre granitele Uniunii Europene, si alta mai raspandita la Bucuresti, a unirii in fapt dupa modelele 1859 - 1918, prezentate prin viu grai de catre presedintele Traian Basescu, presedintele Se
