Ucraina prinsă între UE şi Rusia, am scris acum cîteva zile, înainte de summit-ul de la Vilnius. Rezultatul îl ştim: Ucraina nu a semnat acest tratat de preaderare la UE. Au semnat doar Republica Moldova şi Georgia. Mult entuziasm de partea semnatarilor dar să nu uităm că Turcia a semnat Acordul de Asociere în 1963. Nu e cazul să disperăm. Important e că “piaţa liberă” şi capitalul au întîietate. Oamenii mai aşteaptă. Dar e o altă discuţie. Poker geopolitic UE-Ucraina-RU. Cine va cîştiga? De la Statul-clan la Statul-corporaţie

Revenim la Ucraina. O parte a ucrainenilor s-au revoltat, au ieşit pe faimosul Maidan din centrul Kievului şi şi-au exprimat aşa cum au ştiut ei „visul proeuropean”. Totul părea să intre în cursul firesc al lucrurilor. Puterea să se repoziţioneze treptat, opoziţia, după cîteva saptămîni de scandal, să obosească şi să meargă la locul ei, iar protestatarii de pe Maidan, devenit între timp EuroMaidan, să plece pe la casele lor. Puterea însă a gafat fundamental: a vrut să facă „curăţenie” repede, în forţă, folosind structurile de putere, dînd decrete de interzicere a demonstraţiilor. Cei din stradă şi opoziţia au reacţionat. Ucraina nu mai este cea care a fost, iar memoria Maidanului din 2004 şi a „revoluţiilor colorate” nu a trecut. Mai ales la Kiev. Şi de 1 decembrie au ieşit în stradă, doar la Kiev, peste 200.000 de cetăţeni care au ocupat tot centrul oraşului.

Am urmărit toată seara mai multe canale ucrainene, ruseşti şi occidentale. Multe canale au transmis şi comentat evenimentul în direct. Comentez în viteză din ce prind în zbor, subiectiv şi probabil că în cîteva ore unele informaţii se vor modifica. Nu cred că şi sensul poveştii. Voi reveni dacă e cazul. A început ca o demonstraţie mare, paşnică, bine organizată. Vizual arăta impresionant.

Locul principal al desfăşurării, fireşte EuroMaidanul, locul în care a avut