Ana Pauker, om politic comunist român, de origine evreică (Hanna Robinsohn, pe numele premarital), a fost în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial lideră a grupării „moscovite” ("Pauker") a Partidului Comunist Român, pentru ca în perioada 1947-1952 să fie vice-prim-ministru și ministru de externe al României: prima femeie ministru de externe din lume. Însă în 1952 a fost îndepărtată de la putere și din partid, alături de Vasile Luca și Teohari Georgescu, pe motivul apartenenţei la un „grup antipartinic”. Temuta tovarăşă Ana Pauker, care poartă răspunderea stalinizării României, a intrat în Partidul Comunist încă de la înființarea lui, în 1921. Dar înainte de asta fusese parte a mişcării contestatare de stânga, la aproape 22 de ani, din 1915, odată cu aderarea la partida social-democrată condusă de Christian Rakovski şi urmase, în acelaşi timp, evoluţia spre ridicarea unei linii comuniste pure şi dure, după modelul leninist. Pleacă în Elveţia pentru studii de medicină, însă nu se va întoarce doctoriţă, ci ca soţie a lui Marcel Pauker Deşi era atrasă de lumea politicii, Ana Pauker se pregătea, totodată, fără prea mare tragere de inimă, ce-i drept, pentru o carieră medicală, însă asta se întâmpla doar la insistenţele tatălui său. Drept dovadă stau studiile de medicină începute în Elveţia şi neterminate vreodată. De aici nu se va întoarce doctoriţă, ci ca soţie a lui Marcel Pauker, singurul soţ oficial pe care l-a avut de-a lungul vieţii sale, de altfel, deloc sărace din punct de vedere sentimental. A fost una dintre cele mai bune cursante ale Şcolii politice internaţionale Lenin - pepiniera de cadre a Cominternului După 1926, “tovarăşa de fier” a început o lungă călătorie politică pe care nu o va încheia decât în 1944. A urmat o serie de cursuri la Viena, Paris, însă stagiul ei de la Moscova a fost cel mai interesant - a fost una dintre cele mai bune cursante ale Şco