După două zile de dezbateri şi votarea fiecăruia dintre cele 247 de articole ale noii Constituţii, comitetul condus de Amr Mousa a trimis documentul final preşedintelui interimar Adli Mansour. Dacă acesta nu îl va respinge, ci îl va aproba, atunci în termen de o lună de zile va fi organizat un referendum pentru validarea noii legi fundamentale a Egiptului. Iar peste alte trei luni vor urma alegerile. Prezidenţiale sau parlamentare?
Zilele trecute am avut ocazia unui dialog, cu dr. Essam Abdel-Aziz Sharaf, ex-prim-ministru al Egiptului, în perioada 3 martie - 21 noiembrie 2011, extrem de popular, printre conaţionalii săi, la vremea când a condus guvernul de la Cairo. Sharaf a fost nu doar prezent, ci şi activ la protestele derulate în Piaţa Tahrir, pe timpul revoluţiei egiptene din anul 2011, când a devenit unul dintre conducătorii mişcării democratice. Din acest motiv, Consiliul Militar l-a considerat un succesor dezirabil al premierului Ahmed Shafik.
Pe 3 martie 2011 a fost investit de liderii militari să formeze noul guvern, iar a doua zi a surprins opinia publică, prin prezenţa sa, din nou, în Piaţa Tahrir, unde, de pe scena improvizată s-a adresat mulţimii adunate acolo.
În faţa manifestanţilor a afirmat că legitimitatea sa se bazează pe voinţa lor, cei care doresc democratizarea Egiptului şi a anunţat că va gira tranziţia spre un viitor mai bun, dar pentru asta este nevoie de răbdare.
Essam Sharaf este întâiul şef al executivului egiptean, din ultimele patru decenii, care a oferit compatrioţilor săi, lunar, perspectiva pragmatică a stării naţiunii.
Popularitatea sa a fost imensă, atât pentru faptul că a îndepărtat personalităţi nepopulare din guvern, cât şi pentru că a dizolvat structuri administrative locale marcate puternic de corupţie.
De la stânga, la dreapta: noul ataşat militar al Egiptului, la Bucureşti, colon
