Stai şi te cruceşti cât de chioară este lanterna guvernanţilor României. De peste două decenii strigă: "Cu toată viteza înainte!", iar înainte este prăpastia pe care ei în lumina lor chioară nu o văd, iar urechile lor surde nu-i aud hăul şi refuză să asculte dacă li se spune.

Vorba filosofului: "Să te ferească Dumnezeu de hărnicia prostului". Uneori, însă, impresia este că pe prostie este altoită şi ticăloşia trădării. Se ştie de orice nevolnic că orice lucru necinstit se face pe ascuns, ferit de ochii publici, ferit de dezbateri publice. De aceea "a-şi face lecţiile!" guvernele României au înstrăinat cea ce era a poporului şi nu a lor prin contracte "secrete", al căror conţinut îl cunosc doar profitorii şi prin "asumări" de legi, decrete etc., care sfidau bunul simţ, trădau această naţie şi nu ar fi rezistat nici celei mai lejere dezbateri publice. "Secretizarea" şi "asumarea" (răspunderii) au fost armele prin care a fost distrusă această ţară. De fapt a fost condusă într-un mod antidemocratic. Conducerea democratică înseamnă ca orice problemă care priveşte interesul public să fie dezbătută în mod public, decizia să fie luată prin acord majoritar, sub ochii şi urechile întregului popor. Două exemple de decizii: nedemocratică prima şi democratică a doua. Cazul Siria. Un război de oricare ar fi el înseamnă efort enorm material, dar şi de sânge din partea unui popor. Este imoral să-ţi duci poporul în război fără analiza tuturor consecinţelor şi fără acordul lui în deplină cunoştinţă de cauză. Ei bine, aţi văzut cum Bulă cocoş galic a sărit, fără să gândească mult: "Dăm cu bomba! Îl muşcăm de coadă pe Al Asad. Rupem, spargem etc...". În final a rămas un caraghios. În schimb, Parlamentul Englez, Parlament de Parlament, autocefal, pe care nu a încercat să-l influenţeze nici regina, nici primul ministru, dând o lecţie de democraţie întregii lumi, a dezbătut, une