Misterul Marii Pete Roşii, uriaşa furtună din atmosfera lui Jupiter care continuă de secole, este aproape de a fi dezlegat, iar cheia acestui mister ar putea oferi mai multe informaţii şi despre vortexurile care se formează în oceanele Pământului dar şi despre dinamica norilor de gaze şi materie cosmică în care se formează noi stele şi planete, conform SPACE.com.
Marea Pată Roşie este cea mai uşor de identificat trăsătură de la suprafaţa lui Jupiter - o furtună care se întinde pe aproximativ 20.000 de kilometri şi are o lăţime de 12.000 de kilometri - adică de aproape 3 ori mai mare decât Pământul. În zonele de la marginea acestei furtuni vântul atinge viteze de peste 680 km/h.
Această furtună gigantică a fost consemnată pentru prima dată oficial, într-un document astronomic, în 1831 şi este probabil că a fost observată încă din 1665.
"Pornind de la teoriile curente despre furtuni, Marea Pată Roşie ar fi trebuit să dispară după câteva decade de la formarea ei", a comentat Pedram Hassanzadeh, specialist în dinamica fluidelor de la Universitatea Harvard. "În schimb, această furtună persistă de secole".
Furtunile de orice fel, inclusiv Marea Pată Roşie, ar trebui să dispară, conform teoriei, sub incidenţa mai multor factori. Spre exemplu, undele şi turbulenţele din interiorul furtunii şi din jurul său contribuie treptat la scăderea energiei vânturilor care formează respectivele furtuni. De asemenea, furtunile pierd energie şi prin emisii de căldură. Mai mult decât atât, Marea Pată Roşie se află între două puternice curente paralele din atmosfera lui Jupiter care se deplasează în direcţii opuse şi care, teoretic, ar fi trebuit să-i încetinească viteza de rotaţie.
Unii oameni de ştiinţă susţin că astfel de vortexuri, aşa cum este Marea Pată Roşie, câştigă energie din absorbţia unor vortexuri mai mici. Şi totuşi, "acest proces nu are cum să
