Aniversarea unui ziar („Ziarul Financiar”) a ocazionat, săptămâna trecută, un interesant dialog între Guvernatorul Băncii Naţionale, domnul Mugur Isărescu, şi fostul Director General al FMI până în anul 2000, domnul Michel Camdessus.

Referindu-se, la un moment dat, la începuturile tranziţiei din România, exprimând trecerea de la economia de comandă la economia de piaţă, în anii ’90, fostul Director General al FMI a spus: „Liderii înţelepţi au preferat o creştere graduală în locul unei terapii prin şoc”. Subiectul, fierbinte în anii ’90, marcat de dilema gradualism sau terapie prin şoc, n-a avut nicio finalitate în plan teoretic. În practică însă – în condiţiile în care după zece ani de terapie prin şoc, în perioada 1980-1989, când a fost plătită datoria externă, populaţia n-ar fi rezistat la încă zece ani de terapie prin şoc după 1989 – soluţia a fost gradualismul. Sănătos în unele împrejurări, patologic în altele.

Semnificativ în acest sens este răspunsul pe care Guvernatorul BNR i l-a dat fostului Director General al FMI: „Vă amintiţi, domnule Camdessus, că v-am întrebat, în anii ’90, cum ar trebui să fie tranziţia. Aţi spus că ar trebui să fie îndrăzneaţă şi cuprinzătoare. Să ştiţi că, începând de atunci, ori de câte ori am fost întrebat cum trebuie să fie tranziţia, am răspuns că îndrăzneaţă şi cuprinzătoare. Mai mult, am ţinut seama de această povaţă în politica monetară. Vă mai amintiţi probabil, domnule Camdessus, că am colaborat strâns, BNR şi FMI, în procesul de convertibilitate a leului. Măsura a fost îndrăzneaţă şi cuprinzătoare”.

Cred că este important, pentru publicul larg, să analizăm astăzi cum s-a ajuns la leul total convertibil. A fost un efort lung, îndrăzneţ şi cuprinzător, care a început în anul 1991 şi s-a încheiat în 2006. Şi este remarcabil faptul că la 1 septembrie 2006, în pragul aderării României la Uniunea Europeană, moned