* interviu cu scriitorul Vasile Baghiu, la 48 de ani Născut la 5 decembrie 1965, Borleşti, Neamţ, scriitorul Vasile Baghiu a publicat mai multe volume de poeme, o culegere de proză scurtă, două romane, precum şi numeroase articole, cronici literare şi eseuri în periodice. Este inventatorul conceptului şi manifestului “himerismului”, prima paradigmă anti-postmodernistă. A primit mai multe burse “writers-in-residence” în Germania, Austria, Scoţia şi Elveţia, iar unele din creaţiile sale au apărut în traduceri în mai multe limbi. A avut diverse experienţe de muncă în trecut ca asistent medical, între care o perioadă în care a îngrijit bolnavi la un sanatoriu de tuberculoză. Din 2008 este psiholog la Direcţia de Sănătate Publică Neamţ. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al “PEN-Club”. Este căsatorit şi are doi copii. - Cum ar trebui trataţi scriitorii care înainte de 1989 au făcut compromisuri grave cu regimul comunist sub pretexul că au făcut asta pentru a reuşi să scoată cărţi sau să trăiască? - În evaluările critice al căror subiect sunt astfel de autori trebuie pur şi simplu să fie menţionate şi căderile şi compromisurile, nu numai chestiunile care ţin strict de opera scrisă. Ele sunt o parte importantă a entităţii indestructibile operă-viaţă. Operele nu apar din neant, ele au în spate nişte autori, cu umbrele şi luminile lor, cu o viaţă, a cărei desluşire, cum se ştie, poate pune într-o lumină nouă opera. Menţionarea căderilor şi a compromisurilor cu regimul, în demersurile critice având ca obiect astfel de scriitori, nu înseamnă un atac la valoarea lor de scriitori, la valoarea operei lor, ci un demers normal de situare în spaţiul adevărului netrunchiat, al adevărului cu mai multe faţete, acela care oferă în final o imagine reală a scriitorului. Tot aşa cum nici menţionarea comportamentului demn şi eroic al altor scriitori, pe de altă parte, nu înseamnă