de N. I. DOBRA
07 decembrie 2013 00:00
5 vizualizari
A-A+ continuare din nr. trecut
Trec frecvent prin curtea casei de pe str. Xenopol nr. 9 , ca să ajung mai repede pe str. N.Bălcescu. Este pietruită: o parte, în zilele noastre, alta, în urm[ cu sute de ani, de întemeietorii Sibiului. Cele puse anul trecut au început să plece din lăcaşurile lor, celelalte stau nemişcate de secole...
Dar să ne întoarcem în timp pe alte coordonate.
@n sec. al XV-lea, în Imperiul german era o acută stare de nesiguranţă şi se comiteau abuzuri. @n plângerile cu privire la arestări şi condamnări abuzive către oficialităţi, se arătau tot felul de mişelii. Omului, fie el ţ[ran, meşteşugar, burghez i se părea o mare nedreptate de a fi arestat de slugi ale oraşului sau călăreţi ai principelui pe baza unei simple bănuieli sau unei acuze nedovedite, f[ră de a avea posibilitatea de a combate recunoaşterea obţinută prin tortură. Se simţea nevoia unui cod penal şi s-au făcut tot felul de variante, ajung]ndu-se la o formă acceptabilă abia pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea în epoca iluminismului. Bineînţeles că saşii din Transilvania trăgeau cu ochiul la ce se întâmpla în patria de baştină şi încercau să se alinieze. Ca şi în zilele noastre, codul penal coninea tot felul de chichie. Spre exemplu, dacă cineva era rănit ^ntr-o bătalie şi nu se îngrijea şi nici nu respecta indicaţiile medicului şi murea, cel care l-a lovit nu era considerat ucigaş, întruc]t între fapt[ şi rezultat nu există un raport de cauzalitate. Un alt paragraf spunea că hoţul prins asupra faptei poate fi ucis dacă se opune. "Dacă omoară cineva un ho prins noaptea asupra faptei, nu va fi pedepsit pentru aceasta dacă nu a putut altfel să-şi apere viaa. @n schimb, un hoţ care a comis fapta în timpul zilei vechiul drept roman nu permite să fie omor]t decât dacă s-a opus cu arme, precum ar fi b]ta