Asediul Leningradului , în termeni de dramă, simbolism şi suferinţă umană , este considerat de a fi cel mai înfiorător asediu din istoria omenirii. Acţiunea deliberată a Wehrmachtului de a extermina prin înfometare oraşul Leningrad , a lăsat în urmă aproximativ 1 milion de morţi din rândul populaţiei civile. Ruta de aprovizionare de pe lacul Ladoga ,denumită şi Drumul Vieţii, a reprezentat şansa supravieţuiri pentru o parte din locuitorii Leningradului. Căderea sub asediu Aşa cum menţiona directiva nr . 21 al lui Hitler din 18 decembrie 1940 ,cele 3 obiectivele militare ale Operaţiuni Barbarossa(de cucerire a URSS), erau ocuparea Kievului , Leningradului şi Moscovei. Grupului de Armată Nord ,comandat de mareşalul Ritter von Leeb, îi revenea misiunea de a distruge forţele sovietice din regiunea baltică şi de a captura Leningradul. În componenţa Grupului de Armată Nord intrau armata a 18 a şi armata a 16 a. Deasemena se adăuga Grupul 4 Panzer( şase armate şi 2 corpuri de armată motorizate). Trei divizii de securitate erau păstrate în rezervă. Forţele lui Leeb se confruntau cu forţele districtului militar special din regiunea baltică în fruntea căruia era generalul F.I Kuzneţov(armata a 8 a , armata a 11 , corpurile mecanizate III şi XII. Pe 30 iunie , Stavka(Comandamentul sovietic) îl înlocuieşte pe Kuzneţov cu generalul Sobenikov, comandantul armatei a 8 a. Intenţia lui Hitler, exprimată pe 23 iulie, era să captureze Leningradul înainte de a direcţiona armatele germane pentru un atac asupra Moscovei. Până pe 6 august , Grupul de Armată Nord a reuşit să ocupe aproape întreg teritoriul statelor baltice, trecând de linia de fortificaţii „Stalin” şi ocupând poziţii pe linia lacului Ilmen-Narva , pentru a ataca Leningradul. Pe 8 august , Hitler i-a ordonat mareşalului Ritter von Leeb să înceapă ofensiva împotriva Leningradului, pentru a încercui oraşul şi a face jo