Cu fesul tras pe cap, A.C.A.B, cu pumnul stâng încleştat în jos, în blugi şi cu o vestă simplă neagră, Tomi stă cu privirea strânsă şi înjură încet, aşteptând o scânteie de scandal indiferent de rezultatul meciului din această seară.

Să joci agresiv este uşor şi simplu.

Traian Băsescu a scos la tarabă administraţia prezidenţială. Din fotoliul reprezentativităţii, cu bune şi rele, preşedintele vrea să fie Ultras pe final de mandat. Băsescu nu s-a schimbat în ultimii ani, în cultivarea rănilor şi ulceraţiilor, de la „găozar”, „păsărică” a ajuns la mai finul „profund corupt”.

Nu sunt adeptul suspendării unui preşedinte pentru două acadele, însă sunt îngrijorat de comportamentul convulsiv al pacientului Băsescu, dumnealui declarând orice, oricât, oricând, telenovizând instituţia administraţiei prezidenţiale.

Oricum am întoarce declaraţia, greutatea afirmaţiei „profund corupt” faţă de premierul Ponta, din partea Preşedintelui României, trebuie rapid explicată şi asumată în vreun fel. Altfel, riscăm ca de miercuri dimineaţa, 1 ianuarie, să începem anul electoral cu un festival al injuriilor, deloc justificate.

Oricât ne-am minţi şi am încerca să calculăm reprezentativitatea comportamentului său, trebuie să recunoaştem că în memoria cancelariilor occidentale, astfel de declaraţii politice au rezonanţă pe termen lung.

În 2014 va fi bătaie pe bune, cu pumni, cu picioare, fără goluri, cu maxilarele încordate, în absenţa acelui frumos întins de mână adversarului faultat.

Este adevărat că politica se bazează pe ipoteze, pe neprevăzut, fiind contraindicată persoanelor prea delicate, însă în timp, dle. preşedinte, ura devine dragostea perdanţilor.

Preşedintelui nu-i place politica, ci bătaia. O caută, o provoacă. Pentru Băsescu, violenţa de orice fel este un stil de viaţă. Pentru administraţia prezidenţială, o dramă.