Lorena Mureşan este dovada clară că funcţionarul public poate fi uneori foarte departe cu sufletul de rigiditatea profesiei şi că, în egală măsură el gândeşte, e trist sau fericit, plânge sau râde, simte şi înţelege profund trecerile prin viaţă.
Lorena Mureşan a strâns toate aceste treceri, încet, meticulos, vreme de peste 40 de ani şi pe cele care au lăsat urme pe sufletul ei, le-a transformat în versuri.
Ieri, la Restaurantul „Old Times” din Suceava, ea şi-a lansat primul volum de versuri întitulat „Timp haşurat”, ilustrat mai mult decât fericit de grafica Teodorei Holenciuc, elevă în clasa a XI-a a Liceului de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava.
Familie, prieteni, colegi, îndrumători au fost alături şi martorii începuturilor artistice ale protagonistelor, pe care le desparte o generaţie.
Poezia Lorenei este o poezie robustă, limpede, adultă, care nu păcătuieşte prea mult prin lirismul specific femeilor poet. Versul alb şi metaforele, surprind des, aici prin delicateţe, mai încolo prin tragism şi chiar duritate în poezii de iubire, poezii ce readuc aproape copilăria autoarei, sau pur şi simplu poezii inspirate din viaţa de zi cu zi, urâtă sau frumoasă, dar întotdeauna de trăit la intensitate.
Grafica tinerei de numai 17 ani s-a împletit perfect în paginile „Timpului haşurat” dovedind, în abordarea mai multor stiluri de reprezentare artistică, talent, simţire, tehnică, intuiţie, eleganţă.
Au vorbit despre calitatea celor două începuturi poeta Rodica Petrovici, profesor universitar Rodica Nagy (cea care a realizat şi prefaţa cărţii) maestrul Mihai Pânzaru-PIM, profesorul şi pictorul Iulian Asimionesei, profesorul şi jurnalistul Roman Istrate şi fiecare dintre vorbitori, ştiind exact prin prisma carierelor lor ce înseamnă valoarea, au avut doar aprecieri de la cele de bine, la excelent.
Mult mai puţin avizată, părerea u
