Guvernul nu a realizat un calcul cost-beneficiu al autostrăzilor pe care plănuieşte să le construiască. Dacă îndrăzneşti să deschizi discuţia despre durata lor de amortizare, vei fi imediat catalogat drept înapoiat, pentru că „nu are sens să ne gândim în cât timp se amortizează autostrada”, ea este… scuzaţi expresia, un bun public.
Am arătat de ce acest mod de a pune problema denotă în opinia unora o problemă neuronală, oricum un dispreţ absurd faţă de alocarea raţională a resurselor pe baza calculului economic. Este cât se poate de normal să comparăm costurile cu beneficiile unei acţiuni şi să concluzionăm dacă respectiva activitate este rentabilă sau nu. În fond, concurenţa pentru profit este motorul economiei de piaţă şi al acţiunii umane în general – inclusiv în politică –, iar cine neagă aşa ceva devine ridicol.
Dacă statul nu s-a gândit la o comparaţie costuri-beneficii (De ce nu mă miră? Pentru el e profitabil să nu o facă!), vă propun să ne gândim noi. Voi folosi în acest sens date publice, oferite chiar de guvern, împreună cu câteva ipoteze pe care le consider de bun-simţ; dacă nu sunteţi de acord cu acest calcul, atunci vă rog să contribuiţi la îmbunătăţirea lui. De fapt, invit , n primul rând, guvernul să mă corecteze dacă greşesc. Cu siguranţă statul are acces la mult mai multe informaţii decât am eu.
Principalele date pe care le voi folosi sunt standardele de cost privind construcţia de autostrăzi ale CNADNR şi harta traficului auto previzionat pentru 2015 (click pentru mărire).
Principalele ipoteze cu care voi opera sunt:
(1) costul autostrăzii va fi mai mare cu 25% ca urmare a cheltuielilor adiţionale cu exproprieri şi construcţia de diverse elemente de infrastructură rutieră (poduri, tuneluri) şi
(2) traficul auto real pe autostradă va fi jumătate din traficul rutier actual, deoarece cealaltă jumătate din ş