De dincolo de graniţa sistemului nostru solar, sonda Voyager 1 a transmis spre Pământ înregistrări ale sunetelor din noul mediu în care se deplasează, dincolo de heliosferă, în spaţiul interstelar.
Deşi este adevărat că vidul cosmic este un spaţiu mut, în care nu se propagă undele sonore (fiind nevoie de existenţa unui gaz sau a altei substanţe care să poată transmite aceste unde) semnalul care a fost transmis de Voyager 1 poate fi ascultat la frecvenţe ce sunt detectate de urechea umană.
NASA a anunţat în luna septembrie că sonda Voyager 1 a părăsit heliosfera din august 2012. Heliosfera reprezintă un strat extern format din particule de energie ridicată emise de Soare (vântul solar), aflat în jurul sistemului solar. Spaţiul geometric pe care îl ocupă este limitat de interacţiunea cu mediul interstelar, energia particulelor fiind anulată treptat de acesta, până la aria în care viteza de propagare se anulează (landa solară).
Astrofizicianul Don Gurnett a prezentat, într-o conferinţă de presă, o serie de sunete pe care le-a înregistrat instrumentul PWSI (plasma wave science instrument) cu care este dotată sonda.
"În sens strict, acest instrument nu are cum să detecteze sunete. El detectează propagarea undelor de electroni în gazele ionizate sau 'plasma' prin care călătoreşte sonda Voyager 1", conform unui comunicat al NASA. Aceste unde se produc la frecvenţe ce pot fi detectate de urechea umană.
"'Putem să redăm datele înregistrate printr-un amplificator de sunet şi să le ascultăm", a explicat Don Gurnett, care este profesor de fizică la Universitatea din Iowa. "Frecvenţa ne indică densitatea gazului care înconjoară sonda", a mai adăugat el.
În cadrul heliosferei sunetele au o frecvenţă de aproximativ 300 Hz. Odată ce Voyager 1 a părăsit heliosfera, frecvenţa "a sărit" până la valori între 2 şi 3 kHz", frecven