Aud din ce în ce mai des că Biserica a rămas învechită, limitată şi cu prejudecăţi retrograde. Desigur, au dreptul la această opinie. Mă surprinde însă tonul ridicat, jignirile şi argumentele violente puse în joc. Ce-i sperie sau înfurie pe oamenii aceştia?
Aud din ce în ce mai des, din partea celor ce susţin emanciparea sexuală pornită în anii '60, dar nu numai a lor, că Biserica a rămas învechită, limitată şi cu prejudecăţi retrograde. Desigur, au dreptul la această opinie. Mă surprinde însă tonul ridicat şi argumentele violente puse în joc. Ce-i sperie sau înfurie pe oamenii aceştia?
De regulă, ei spun că se simt limitaţi de morala creştină. Deşi este discutabilă această poziţie, n-am auzit de vreo lege care să te oblige să fii creştin. Hristos propune, nu impune, iar creştinismul este alegerea fiecăruia. Dacă Dumnezeu este limitat, ce te ţine lângă el? Ce te reţine să-l renegi pe Hristos? Poate doar teama că fără El nimic nu mai este sigur?! Blaise Pascal spunea că dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic, dar dacă există şi nu ai crezut, atunci ai pierdut totul. Vedeţi ce nesigur este omul pe viitorul său, deşi face pe zmeul?! Dacă trăim doar după bunul plac, fără norme şi legi, unde credem că vom ajunge? Şi, în fond, ce ne sperie când vine vorba de legea iubirii divine?
Se mai spune că Biserica ar fi retrogradă şi ar înfrâna progresul umanităţii. Depinde ce înţelegem însă prin progres. Dacă vorbim de un progres care nu este uman şi moral, un progres menit să coboare omul în loc să-l înalţe sau de un progres al desfătărilor lipsite de responsabilităţi faţă de semenii tăi, atunci vai de acel progres. Rostul Bisericii este tocmai să ne ajute în a evita o astfel de sporire în rău. Orice formă de progres, dacă nu duce la comuniunea dragostei, nu este decât un chin inutil, o suferinţă mascată de fariseism.
Apoi mai aud că societatea este în sc
