Politica romaneasca intra din nou intr-o zodie nefasta. Desi semnele care prevesteau un decembrie mohorat aparusera demult, nimeni nu a vrut sa se aplece cu atentie asupra cauzelor si mai cu seama asupra posibilelor rezolvari.
Cu toate ca problema celor 7 eurocenti fusese enuntata demult, nici presedintele, nici Guvernul Ponta, nici comisia parlamentara de Buget-Finante nu si-au calcat pe orgoliu, nici pe inima sa se aseze la masa rotunda sa gaseasca o solutie valabila pentru Romania. Din contra, fiecare a incercat sa-si impuna propria varianta, cand cu argumente economice, cand politicianist-populiste. Or asta nu inseamna politica, nici buna guvernare, ci incercare de dictat.
Bietul Sisif
De altfel, despre cursului politicii romanesti se poate spune, pe buna dreptate, ca se inspira din mitul lui Sisif: alesii nostri urca pietroiul o buna bucata de munte, ca apoi obstacolele, lipsa puterilor, a vointei, a suflului unui ideal sa produca delasare si, in consecinta, rostogolirea pietroiului inapoi in punctul de plecare. Dupa care totul se reia de la capat, iar si iar, incat drumul urcusului s-a batatorit de atatea repetari.
Ca drept dovada, am avut parte de o revolutie unica, eroica, dar au venit mineriadele, coborandu-ne din nou in mocirla tranzitiei proletare; s-a reluat totul de la capat cu privatizarile, cu economia, cu scoala..., se parea ca, in fine, avem o sansa, numai ca s-a trezit Miron Cozma cu o noua razmerita, ultima, si ne-a bagat iarasi sub oboroc. Noroc de guvernele Mugur Isarescu si Calin Popescu-Tariceanu care ne-au aratat luminita de la capatul tunelului. Din pacate, cand sa ne apropiem de ea, a venit criza din 2009-2012, inca o criza de orgoliu, a celor 7 eurocenti, si totul trebuie re-reluat din punctul de plecare.
Se cauta un vinovat
Interesant este ca nu numai in politica la varf
