Prietenia strânsă dintre Nelson Mandela, considerat un erou al secolului 20, şi Fidel Castro, liderul autoritar de la Havana, nu a fost o simplă legătură de conjunctură, aşa cum mulţi ar putea considera, ci are în spate o lungă poveste.

Conform publicaţiei Huffington Post, poziţiile naţionaliste şi anti-imperialiste ale regretatului lider sud-african l-au pus pe acesta, de cele mai multe ori, în opoziţie cu marile puteri globale, oferindu-i multe lucruri în comun cu „marele duşman“ cubanez. Mandela s-a apropiat de fostul dictator, Fidel Castro, pentru că cel din urmă reprezenta aspiraţiile cetăţenilor din Lumea a Treia, subminaţi de Statele Unite în timpul Războiului Rece.

Mai mult, în perioada întunecată a regimului rasist al minorităţii albe din Africa de Sud, Fidel Castro a fost una dintre vocile cele mai puternice care şi-au asumat respingerea Apartheidul.

Triumful revoluţiei cubaneze în 1959, i-a inspirat pe mulţi lideri de stânga din sudul lumii, implicit pe Mandela. Primind sarcina să facă o armată de gherilă în 1961, Mandela a studiat documentele comuniştilor cubanezi pentru a se inspira.

În autobiografia sa din 2008, liderul sud-african scria: „Orice sursă era de interes pentru mine. Am citit raportul lui Blas Roca, secretarul general al Partidului Comunist din Cuba, despre anii de ilegalitate a organizaţiei din timpul regimului Batista. În Commando, scrisă de Deneys Reitz, am citit despre tacticile neconvenţionale de gherilă ale generalilor buri în timpul războiului anglo-bur. Am studiat volume scrise de Che Guevara, Mao Tse-tung, Fidel Castro“.

Admiraţia laureatului Nobel pentru revoluţia cubaneză s-a intensificat odată cu trecerea timpului. Cuba sub Castro se opunea Apatheidului şi susţinea Congresul Naţional African- organizaţia politică a lui Mandela, actuall partid de guvernământ. Mandela a apreciat susţinerea militară pe