Au trecut „ca apa” cei 24 de ani de la Revoluţie. Ca mâine se rotunjeşte trist şi sfertul de veac postdecembrist. Cu ce s-a procopsit românul amărăştean, vorba aia, cetăţean liber, cu drept de vot, plătitor de biruri, „drumeţ sărman, muncitor cu sapa”, ca-n celebrele „Balade vesele şi triste” din această halucinantă trecere către economia de piaţă, statul de drept şi minunata noastră democraţie participativă? Cu ce am dat înainte faţă de 1989 în industrie, agricultură, administraţie, educaţie, sănătate, cercetare, nivel de trai, putere de cumpărare?

Cum plătesc în justiţie şi în puşcării lichelele lacome din politică şi diriguitorii corupţi care au devalizat ţara? Mai toţi sunt bine-mersi, hoţi neprinşi şi negustori cinstiţi. Credeţi că în istoria noastră naţională există altă perioadă mai nefastă în jaf din patrimoniul ţării decât aceasta din ultimul deceniu? Perioadă în care evaziunea, tunurile imobiliare, hoţiile funciare au atins apogeul? Putem astfel înţelege unde se scurge totul, de ce într-o Românie dăruită de Dumnezeu, cu resurse ale solului şi subsolului considerabile, cu un patrimoniu agricol de invidiat, am devenit cei mai săraci de pe bătrânul continent?

Preşedintele iese tot mai des în ultima vreme, postat ferm şi mai dârz ca niciodată în cei nouă ani de domnie, să ne spună cum stă el chezaş la cârma României ca să o apere de mafia (alta decât cea portocalie) de puşcăriabilii din politică şi penalii din parlament şi guvern. Placa e veche şi gura nu-i mai tace: el şi camarila sunt de partea preacurată şi neprihănită, dedicată trup şi suflet salvării patriei.

Frunzăreşte într-o manieră personală cărticica fundamentală şi scoate de acolo interpretări aiuristice, din care ar rezulta că are dreptul să se comporte ca un vechil pe moşie, să sfideze bunul simţ şi să facă un scandalos partizanat politic, învrăjbind categor