Un lup jigărit umbla pe la marginea satului şi se întâlni cu un câine gras.

Un lup jigărit umbla pe la marginea satului şi se întâlni cu un câine gras. Lupul îl întrebă:

- Ia spune, câine, de unde dobândiţi voi de mâncare?

Câinele răspunse:

- Oamenii ne hrănesc.

- Se vede treaba că la grea muncă vă pun oamenii.

- Ba de loc, răspunse câinele. Tot ce avem de făcut este să păzim curtea pe vreme de noapte.

- Numai pentru atâta lucru vă hrănesc ei aşa de bine? se miră lupul. M-aş tocmi numaidecât într-o slujbă ca a voastră, căci nouă, lupilor, ne vine tare greu să dobândim de mâncare.

- Păi atunci, haide, spuse câinele. Stăpânul are să te hrănească şi pe tine la fel.

Lupul se bucură de propunere şi porni împreună cu câinele să se tocmească în slujbă la oameni. Dar când să intre pe poartă, numai ce bagă de seamă că pe grumazul câinelui părul este cam ros. Îl întrebă:

- Dar’ rosătura asta, câine, de unde o ai?

- O am aşa, răspunse câinele.

- Adică, cum aşa?

- Păi aşa, de la lanţ. Ziua stau legat în lanţ şi uite că acesta mi-a cam ros părul pe grumaz.

- Atunci, rămâi sănătos, câine, zise lupul. Nu mă mai duc să trăiesc printre oameni. Chiar de-oi fi mai puţin gras, dar’ voi trăi liber.