Antropologul Vintilă Mihăilescu a vorbit la Adevărul Live despre maidanezii din România, care se află la graniţa comportamentului uman: există „cuţofili“ şi „javrofobi“, adică iubitori de animale şi persoane care le detestă. Această ruptură la nivelul societăţii este, potrivit lui Vintilă Mihăilescu, una dintre cauzele situaţiei neclare în privinţa câinilor vagabonzi din România.

Studiul antropologic realizat de Vintilă Mihăilescu pleacă de la un caz real, al căţelului Leuţu. „Este un personaj real şi emblematic. E un căţel al străzii, din Buşteni, care e mai aparte, pentru că a fost pe jumătate adoptat de vecini: jumătate din cuşcă este în curtea oamenilor, jumătate pe stradă. Doarme în acea cuşcă, unde este hrănit şi îngrijit. Este o frontieră fizică: Leuţu este şi al cuiva, şi al tuturor, este şi sălbatic, şi domestic“, a punctat Mihăilescu.

Totodată, numărul maidanezilot a crescut din cauza celor care renunţă la animalele de companie lăsându-le pe stradă. „E o problemă a oamenilor care au început să dea drumul pe stradă animalelor de companie. Acest lucru arată un raport foarte ambiguu în relaţia dintre spaţiul public şi spaţiul privat. După mulţi ani de comunism, în care spaţiul public era etatizat, autorităţile s-au retras cu desăvârşire, cetăţenii având libertatea de a-l folosi după bunul plac“.

Ideologia animalului de companie

Termenii de „cuţofili“ şi „javrofobi“ indică cele două tipuri umane ce caracterizează populaţia din România. „Aceste tabere încep să capete noţiuni de războaie religioase, precum martirizare sau sanctificare. În spatele acestei situaţii, există nişte atitudini mult mai largi. În ţările vestice, acestea au devenit o ideologie: căţelul a ajuns din curte, în casă, în cameră, în pat. Sunt firme care organizează nunţi pentru câini. Sunt cimitire în SUA în care s-a permis înmormântarea câinel