Cetățenia a fost, fără doar și poate, cuvântul anului 2013. Campanii de informare, de promovare, de diseminare, evenimente, cetățenie activă, drepturi, responsabilități, implicare, participare- o inflație de termeni din câmpul cetățeniei, prilejuită de Anul european al cetățenilor. Ce rămâne însă după 2013? Unde se învață cetățenia? Pe stradă, la protest, la vot, desigur, dar nu e o curriculă pentru asta. Rămâne școala, care alocă 4 ani din cei 12 (clasele a 3-a, a 4-a, a 7-a și a 8-a), exceptând clasa pregătitoare, adică 144 de ore, educației/culturii civice. Din cei 4 ani, dacă ne uităm în programele școlare[1], dimensiunea legală a cetățeniei, drepturile și responsabilitățile cetățenești se învață în clasa a 7-a. Deși România adoptă o abordare distinctă a acestei discipline, am aflat săptămâna trecută de o inițiativă interdisciplinară destinată elevilor de gimanziu și liceu, care promovează dimpreună, dar separat, Codul Penal și pasaje din Biblie. Societatea Biblică Interconfesională din România (S.B.I.R.) și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București  au lansat volumul Unde-i lege, nu-i tocmeală, „un îndrumar de viață spirituală și civică” […], „pentru o mai bună cunoaştere a legilor statului şi a legăturii indisolubile a acestora cu legile bisericești. ”[2] Cartea are două părți, una cu păcatele biblice, alta cu sancțiuni din Codul Penal și va fi folosită în cadrul orelor de religie. Pe de-o parte, cu bună-credință, am putea spune că e un câștig, calculând după timpii alocați învățării legilor în cadru instituțional, la școală. Dacă revenim la cifrele de mai sus, dat fiind că religia se studiază o oră pe săptămână, pe durata celor 12 ani de școală, comparând 144 de ore cu 432 de ore, acest tip de manual ar compensa deficitul de studiu al legislației din sistemul de învățământ pre-universitar. În plus, e de încurajat transformarea educației civice într