Guvernarea portocalie, crescută cu dragoste şi adorată precum o cadână preferată de către cel mai mare reformator postdecembrist, s-a prăbuşit de mai bine de un an şi jumătate. Prima trânteală, zdravănă, îi venea de la o surprinzătoare moţiune de cenzură coaptă de USL. Următoarea lovitură, una de graţie, i-o administra poporul, care nu-l mai iubea deloc pe tătucul Băsescu, în două reprize distrugătoare: alegerile locale şi parlamentarele din toamna lui 2012. Să ţinem minte că, venind la putere, USL promitea (mă tem că doar propagandistic) „Dreptate până la capăt!”. Adică spunea, cu subiect şi predicat, că guvernul va demara controale sistematice, serioase şi aplicate asupra gestiunii lăsate vraişte de catastrofalele guverne Boc şi Ungureanu, că va depista hoţiile şi fraudele comise de grangurii fostei administraţii, iar cei vinovaţi vor fi puşi să dea înapoi bunurile şi banii furaţi.
„Dreptatea până la capăt” o cerea, de fapt, electoratul, cel care se săturase, ca de mere acre, de regimul Băsescu şi care punea în mâinile alianţei social-democrato-liberale o super-majoritate parlamentară de peste 70 la sută. Cam greu s-a decis USL să demareze „dreptatea până la capăt” sub forma unor anunţate investigaţii prin ministere, departamente, agenţii, efectuate de Corpul de control al guvernului. Au trecut luni şi trimestre bune până să vedem astfel de controale cu finalizarea de concluzii şi dosare trimise la DNA. Zicem asta pentru că, în vreme ce Executivul, prin corpul său de control, se mişcă anevoie în dibuirea hoţiilor portocalii, Traian Băsescu şi... compania, secondat de procurărimea credincioasă, se mişcă iute, decimând echipa guvernamentală, curăţând-o de „penali” şi doborând miniştri, unul câte unul. E ceva ca-n zicala „Hoţul strigă hoţii!”. Strigătul de sus, din deal, e mai bine şi cu... scrufulozitate la datorie, auzit de sinecuriştii credincioase