Articolul intitulat "Asociaţia Societăţilor de Leasing din România-ASLR, pe cale să se des¬fiinţeze" aduce în discuţie două aspecte de bază pentru industria leasingului din România:

- reprezentarea asociativă a industriei leasingului în România;

- încadrarea legislativă a leasingului.

Faptul că există (încă) două asociaţii dedicate leasingului financiar (ALB şi ASLR) şi o asociaţie dedicată leasingului operaţional (ASLO) este o realitate amintită corect în acest articol. Incorect este faptul că ASLR - pe cale să se desfiinţeze (conform articolului semnat de Alexandra Oancă) ar reprezenta 62% din întreaga piaţă de leasing din România. Această cotă de piaţă nu poate fi susţinută nici dacă luăm ca şi criteriu de analiză numărul total al membrilor asociaţi în ASLR şi nici volumul total al bunurilor finanţate în leasing financiar. Este corect să menţionăm faptul că ALB reprezintă, din punctul de vedere al membrilor săi, o majoritate de aproape 90% din totalul societăţilor de leasing financiar tip IFN înregistrate în Regis¬trul Special al BNR şi 91% din punctul de vedere al volumului bunurilor finanţate în leasing financiar la finele lui septembrie 2013.

Această stare de fapt indică încă o dată abordarea corectă, proprudenţialitate financiară, din punctul de vedere al politicilor de creditare şi al bunelor practici în cadrul Asociaţiei Societăţilor Financiare - ALB România.

Este poate util să menţionăm faptul că o parte din membrii fondatori ai ALB România au fost membrii fondatori ai ASLR, din care au plecat din motive ce ţin de decizia de a susţine o reglementare prudenţială a leasingului financiar şi de impunere a leasingului financiar ca obiect principal de activitate unic în cadrul reglementării. Această abordare nu a fost susţinută de acei jucători din piaţa de leasing financiar care au rămas în ASLR în 2004 şi care nu s-au regăsit ni