TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI OBSESIA SCHIMBĂRII

Campania declanşată de o anumită parte a sindicatelor (cele care nu şi-au găsit loc la masa tratativelor) împotriva guvernului Văcăroiu şi susţinerea de care se bucură dinspre o anumită parte a Opoziţiei, pun în lumină conflictele de interese existente între aceia care şi-ar dori să preia ei puterea. O putere mai lipsită ca oricând de atuuri reale şi mai nepopulară decât a fost vreodată în aceşti patru ani. Această derută vine, probabil, şi din convingerea latentă a oamenilor că o schimbare aduce implicit îmbunătăţiri. Pe fond, ideea nu este falsă. Pentru că, de pildă, revoluţia din decembrie ne-a adus o mare, nelimitată libertate de expresie. Pentru o naţiune ţintită în chingile totalitarismului această posibilitate a contat enorm. Dar, pe măsură ce exprimarea se consumă în gol, nemulţumirea creşte. Oamenii îşi dau seama că, după ce abia au cutezat să gândească sintagma "Jos Ceauşescu", satisfacţia de a striga "Jos Iliescu" este umbrită de incapacitatea acestui enunţ de a aduce, ca sine şi căldura, care ne lipseşte ca pe vremuri, şi preţurile modice, devenite o amintire, şi schimbările de fond din existenţa noastră materială, atât de legate cu atâtea fire invizibile de muncă şi de Europa.

Cealaltă parte a Opoziţiei - să-i zicem cea "constructivă" - realizează faptul că statu-quo-ul este singurul care poate să-i aducă ceva. Sindicatelor din fruntea masei - importanţa şi influenţa pe care şi-o doreau. Parlamentarilor - beneficiul unui loc de muncă bine remunerat, lipsit - încă trei ani - de spectrul şomajului şi posibilitatea de a evolua permanent în lumina reflectoarelor opiniei publice. La aceste lucruri nu se renunţă uşor şi iată de ce ameninţările, deocamdată mai voalate, ale unor alegeri generale în primăvară, ne trezesc sentimentele pe care tămâia le inspiră unor personaje biblice.

Rămâne, deci, destitui