Invidios probabil că n-avem și noi nemții noștri, Fuhrierul lui Năstase de la Palatul Victoria s-a gândit el bine și și-a zis ca măcar naziști să avem. Și-uite așa au ajuns în guvern o serie întreagă de demnitari care și-ar fi aflat oricând locul în guvernul lui Hitler.

Pe Dănuț Șova, junele pentru care Holocaustul e o poveste de adormit copiii, îl mai înțeleg: e blond, cu ochi albaștri, oricând ar putea poza pentru Völkischer Beobachter în rolul arianului ideal. Dar pe ministrul Barbu n-am cum să-l înțeleg. Vi se pare că omulețul ăsta aduce a arian?

Și totuși, faptul că nu e înalt, blond și cu ochi albaștri nu-l împiedică pe Barbu să se considere un ales și, în același timp, un discriminat. Păi de-aia a vărsat el tone de bale la ”Sinteza Zilei” contra dictaturii? De-aia a zbierat el seară după seară împotriva Tiranului și noroc c-a avut borcanele alea de protecție, că altfel îi ieșeau ochii ca la melc, de-atâta urlet? Ca guvernul să le-mpartă acum banii bolnavilor de SIDA, în loc să-i dea lui pe mână, să ne umple țara de festivaluri ”Shakespeare”?

Judecând cu logica strâmbă a lui herr Barbu, doar bolnavii sunt de vină pentru că a ajuns cultura românească la pământ. Ca un nazist cumsecade, ministrul crede că, de vreme ce boala lor e incurabilă, acești oameni – dintre care, ca o paranteză, cei mai mulți sunt copii – sunt inutili societății. Ori că le dai bani, ori că nu le dai, ei oricum mor, așa că de ce să mai cheltuiești cu ei, când poți să-i lași de izbeliște?

Herr ministru putea să se revolte pe el însuși, că a aruncat pe fereastră milioane cu niște ”proiecte culturale” penibile și perdante din start, ori putea să-și verse nervii pe Ponta, care a dat bani cu ghiotura baronilor locali, primarilor, dumnezeilor de prin consilii județene, în loc să investească în Cultură. Dar nu, el s-a arătat ”cutremurat” că într-o țară ca România bolnavilor