Dintr-o fotografie din dosarul de cadre cu numărul 94 din Arhiva C.N.S.A.S. ne priveşte, cu un aer sigur şi superior, un ofiţer de Securitate cu gradul de locotenent-major. În 1955, când a fost făcută poza, personajul avea 30 de ani şi era în plină ascensiune. Pe piept purta cu mândrie medalia „Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii de stat”. Instituită prin Decretul nr. 39 din 20 ianuarie 1953, medalia recompensa angajaţii din Ministerul Securităţii Statului şi Ministerul Afacerilor Interne pentru „vitejia şi abnegaţia arătată cu ocazia lichidării bandelor jefuitoare, operaţiuni curajoase şi bine conduse în vederea prevenirii sau descoperirii infracţiunilor, conducerea excepţională a operaţiunilor privind prinderea infractorilor, buna organizare a Securităţii şi Miliţiei în lupta contra infracţiunilor şi pentru apărarea orânduirii de stat şi serviciul ireproşabil depus de organele Securităţii şi Miliţiei”.

Cel din fotografie se numeşte Alexandru Mihai Vişinescu şi, aşa cum îi preziceau evaluatorii la absolvirea Şcolii de ofiţeri de Securitate, a devenit o celebritate. Şi în timpul regimului comunist, în interiorul castei în care se pregătea să intre în 1950, şi recent, la 24 de ani de la căderea dictaturii.

Intrarea în sistem i-a fost facilitată de originile cât se poate de „sănătoase”. Alexandru Vişinescu s-a născut la 27.09.1925 în satul Aldeni, com. Cernăteşti, jud. Buzău, într-o familie modestă, cu încă trei copii, fiind fiul lui Mihai şi al Linei. După decesul tatălui, în anul 1925, Lina Vişinescu s-a recăsătorit cu Anton Drăgan, agricultor din aceeaşi comună, tată a şase copii. Familia muncea la Gospodăria Agricolă din comună de la care primea 2% din producţie. Verificările periodice întreprinse de Direcţia Cadre a M.A.I. nu au semnalat nici o problemă deosebită - o singură investigaţie l-a confundat pe tatăl ofiţerului cu un