Prin vechile cărţi de citire ni se dusese vestea că suntem cam fatalişti, seminţie mioritică, într-un spaţiu mioritic, a la Blaga (marele poet şi filosof). E un clişeu strămoşesc, care nu mai ţine pasul cu realităţile halucinante şi trepidante ale tranziţiei postdecembriste. De-aia aş zice că am devenit un popor vesel, cam rupt în cur de sărăcie şi mort după circul politic, fără pâine. Drept e că, de vreun deceniu, ne-a picat pe cap, ca o pleaşcă şi şansa (unică în Comunitatea Europeană) de a avea la cârma ţării nişte diriguitori pe cinste, nişte circari, aşi în minciună, demagogie şi jocul pe sârmă. Privind la eschibiţiile dumnealor, mai uităm de griji şi de nevoi şi, luaţi de magia demagogiei şi lichelismului bravilor noştri aleşi democratic, ne trece... tranziţia mult mai uşor.
Ca să nu lungim vorba, parlamentarii (USL-işti - zice opoziţia) şi-au votat, cică, nişte completări şi amendamente ca să-şi facă rost de o superimunitate, la adăpostul căreia să poată fura fără teama unor consecinţe penale. Au încercat să-l bage părtaş la această minunată imunitate şi pe dom’ preşedinte Băsescu. Vigilent, intransigent, incoruptibil şi imaculat (cum se tot autolustruieşte singur în ochii poporului), dom’ preşedinte s-a prins iute că nemernicii vor să-l bage în aceeaşi oală cu toţi penalii din politică şi a sărit ca ars că el n-are nevoie de o aşa imunitate parşivă. Dumnealui stă neclintit cu pieptul gol şi conştiinţa curată (Oare, chiar curată?) în faţa naţiei. N-a mâncat (încă de pe vremea când era primar general şi îşi da singur vilă de la stat şi învârtea afaceri cu alde Puiu Popoviciu, Căşuneanu, Umbrărescu) usturoi, nici gura (fără strajă) nu-i... mai tace. Acuma, dacă tot ne mănâncă limba, trebuie să admitem că exponenţii noştri actuali din parlament se tot dau de ceasul morţii cum să-şi voteze privilegii şi imunităţi, că le e mai aproape cămaşa, lăcom