Dupa evenimentele din Orientul Mijlociu, catalogate la gramada sub titlul “Primavara Araba,” in special dupa marea imparteala a resurselor energetice ale Libiei, am crezut ca vom avea cativa ani de liniste in privinta “conflictelor energetice” devenite acute. Nici vorba, doua zone de conflict s-au acutizat intr-un ritm galopant ingrijorator. Prima zona, Marea Chinei de Est si a doua, zona Arctica intre Polul Nord si Cercul polar arctic. Deoarece a fost publicat recent un studiu informativ bun, semnat de dl Octavian Manea (Beijingul și testul Senkaku: furtună geopolitică deasupra Mării Chinei de Est) nu cred ca postarea altuia poate aduce noutati. Deci am sa prezint o sinteza a analizei in curs de publicare de PGA (Politeia Geopolitical Analyses) referitoare la Conflictul Arctic. UPDATE: Intr-un lung discurs către naţiunea rusa, Vladimir Putin reuseste sa aseze faptele descrise in articolul de mai jos intr-un context al strategiilor concepute la Kremlin de actualul lider autoritar al noului Imperiu Rus. Vladimir Putin isi declara intentiile fara nici o urma de ipocrizie politica atat de obisnuita in Occident. Putin nu incearca sa fie nici “corect politic” si nici impaciuitor cu Occidentul, el a sesizat exact ceea ce a sesizat Ronald Reagan in 1985 – “slabiciunea adversarului”, el o declara si o foloseste, daca doriti o inversare a polilor si o frana istorica intr-o evolutie care probabil nu se va mai petrece. Pentru un analist atent lucrurile merg si mai departe in pozitionarile strategice pline de asemanari. Ronald Reagan a fost promotorul “Inițiativei de apărare strategică – SDI”, exact acel program strategic care a dus pana la urma la dizolvarea URSS si a lagarului comunist. Vladimir Putin preia din mers strategia Reagan si o adapteaza la posibilitatile actuale ale Rusiei. Daca as fi intr-o pozitie decizionala in Romania as fi foarte ingrijorat si primul lucru pe c