• Intr-o singura zi au reusit sa puna bazele celui mai frumos vis • Sunt uniti prin legaturi de sange si asta e cea mai rezistenta temelie • Patru suflete au avut nesansa de a se naste intr-o familie indiferenta • Au pierdut copilaria, dar au regasit puterea sa lupte
Patru frati reusesc sa demonstreze cat de puternice sunt legaturile de sange. Sunt un adevarat exemplu pentru fratii care nu-si mai vorbesc, care au uitat ca au impartit si bune si rele in casa parinteasca sau care au ajuns sa-si arunce vorbe grele in lupta pentru impartirea agoniselii de-o viata, lasata mostenire de cei care le-au dat nastere. Roxana, Anca, Alex si Robert s-au trezit aruncati in mijlocul unor straini, in loc sa-si traiasca copilaria.
Sunt inca mici, dar au vise si dorinte asemenea oamenilor mari. Mama copiilor, din localitatea Erbiceni, a renuntat destul de usor la cei patru ingerasi. Rand pe rand, i-a abandonat cu scuze mincinoase. Nu a avut nici macar eleganta sa imbrace aceasta poveste in cuvinte mai putin dure. Anca, in varsta de 15 ani, este cea mai mare si stie tot adevarul. Isi protejeaza fratii si nu le-a zis niciodata crudul adevar. Le spune mereu ca in curand, parintii vor veni sa-i ia acasa. Dureros este faptul ca cei patru frati sunt despartiti.
Patru frati, in doua familii
Doua familii de asistenti maternali, din localitati diferite, le-au oferit caldura unui adevarat camin. Ieri, au avut ocazia, pentru prima data, sa se vada intr-un cadru special si sa se bucure de reintalnire. "Am fost data la centrul de plasament la varsta de 6 ani. Fratii meu nu stiu adevarul, pentru ca sunt prea mici. Ei stiu ca parintii nu mai aveau bani pentru mancare. De fapt, tata a muncit mai multi ani in Israel si trimitea bani acasa. Eram mica, dar stiu ca mama a inceput sa bea si sa umble cu mai multi barbati prin sat. Nu se mai ocupa de noi si de m
