"Si pe Toma-l ajungea/ Moartea neagra, moarte grea..." Doar un paronim mai desparte politica romaneasca de atmosfera si cutumele baladelor si ale legendelor de altadata. Nu conteaza ca au trecut cateva sute bune de ani. Nici presa si abordarile politice nu se indeparteaza prea tare de literatura populara.
Aflam adesea ca nu stiu care ales prins in mrejele DNA "s-a predat", cum li s-a cerut lui Iancu, Gruia sau lui Pintea, haiduci vestiti, iar cutare politician se comporta haiduceste, uitand ca la inceputul mileniului al treilea ar cam fi cazul sa respecte si legea si pe cei ce l-au ridicat sau nu in jilt.
Balada, drama si politica
Tot ca in baladele cu sfarsit dramatic s-au petrecut lucrurile adesea si-n politica: lovituri pe la spate, cele mai multe date noaptea, tradari succesive ale tovarasilor de lupta, amenintari cu executia, cavalcade de urmarire pana la desfiintare... Semn ca e foarte posibil ca peste alte secole sa ne intalnim cu aceleasi metehne.
Privind cu atentie increngatura faptelor din "martea neagra", se poate spune fara tagada ca in spatele tulburarilor s-au aflat cateva minti infierbantate care au stiut ce fac: impreuna cu variante necesare ale articolelor din Codul Penal, s-au strecurat pe nevazute (?) si cateva discutabile, eufemistic vorbind, pe principiul ca, unde-a mers alba, poate merge si neagra. Asta intr-o prima faza.
Haiducul nu se consulta
In faza a doua, cea a negocierii intre partidele aflate in coalitia de guvernare, evenimentele au fost si mai tulburi: pesedistii spun ca liberalii ar fi fost consultati, iar liberalii neaga nu doar consultatia, ci si aducerea la cunostinta, darmite impartasirea adevaratelor intentii si discutarea articol cu articol. Ceea ce numai colaborare si lucru in echipa nu se cheama.
In faza a treia, s-a mizat, ca de multe alte ori i