Căsuţele din lemn pentru comercianţi au fost ansamblate, tarabele instalate, Moş Crăciun cu renii lui zboară drept spre Biserica Evanghelică, orăşelul copiilor e gata să-i primească pe zburdalnici, luminiţele s-au aprins, totul e minunat pe Pietonalul nostru drag din inima oraşului. E cam înghesuit, cam neîngrijit, dar e oraşul nostru şi aşa s-a gătit de Crăciun. Doar că după ce toate au fost la locul lor, au început discuţiile: ba că e ca la Viena, ba că aşa, cu un pas micuţ, se apropie de Viena, ba că e un kitsch, că nu-i ca la Viena... Unii au ilustrat, prin comparaţie, cele două oraşe, să vedem marea diferenţă! Acest „Grinch“ al divergenţelor de opinie ne-a furat Crăciunul de pe Pietonal, tocmai acum, când marea sărbătoare a creştinităţii bate la uşă.

Vorbind acum serios, eu sunt de părere că aceste asemuiri ale micului nostru „burg“, cum le place unora să-l numească, cu grandioas capitală a Austriei sunt cam ridicole. Pentru că nu prea există asemnănare, după cum au punctat cei mai mulţi, dar nu doar de asta. În primul rând, nu văd de ce trebuie să ne raportăm tot timpul la un oraş din străinătate pentru a creşte „cota“ orăşelului modest în care locuim. Crăciunul e ca în Austria, ouăle de struţ sunt ca în Germania, Serbările Medievale sunt ca „cele mai medievale“ serbări din lume, prezentările noastre de modă sunt ca la Paris, Mexicul a rămas pătruns pentru eternitate de măiestria „dănţăuşilor“ de la „Cununa de pe Someş“ şi aşa mai departe... Să fim serioşi, trăim într-un oraş, după cum am spus, modest, din toate punctele de vedere (din punct de vedere cultural, chiar submediocru) şi cred că trebuie să ştim cu realism unde de aflăm ca să ajungem undeva unde ţintim. Unele lucruri s-au mai îmbunătăţit pe ici pe colo, prin oraş, dar altele continuă să fie deplorabile. În timp ce organizatorii deverselor serbări pe bani grei şi bani publici, ne ameţes