Tu ce îţi (mai) aminteşti? Tu ce ai de spus despre cum a fost atunci?Acest spectacol nu-i decât unul dintre documentele posibile, dar, pentru a răspunde unor asemenea întrebări, recomand să fie consultat, atât de tineri, cât şi de cei care îşi amintesc (ba chiar şi de cei ce-au uitat) perioada comunistă.

Gianina Cărbunariu s-a lansat deja în Occident prin teatrul documentar pe care îl practică, cercetând prin spectacolele sale trecutul recent al românilor (comunismul, acţiunile fostei Securităţi, colaboraţionismul, dizidenţa) şi, implicit, problema traumei. Lucian Dan Teodorovici, atras de teme similare, pare înclinat înspre ceea ce numesc un teatru-document, i.e. temeinic informat - de la cum se desfăşura o vizită de lucru a Conducătorului şi până la bancurile savuroase împotriva sistemului. De asemenea, un document scenic serios argumentat - opţiunile de scenariu, jongleriile cu tehnici regizorale de film ale anilor ’60, modul în care secvenţele sunt conduse şi ordonate prin flashback sunt justificabile - şi atent (poate uneori excesiv de precaut) construit ca spectacol. Dacă teatrul documentar este dramatic, dar bazat pe realitatea fluctuantă a mărturiilor istorice, teatrul-document mizează în mai mare măsură pe obiectivitatea istorică şi pe veridicitatea personajelor. În primul caz, scenografia este actuală, frizând uneori bizareria, în cel de-al doilea - realistă, minimală (a nu se citi minimalistă!).

Cea mai recentă premieră a lui Teodorovici, o adaptatare, este amprentată ca stil, dar nu în totalitate confiscând romanul de la care pleacă, dat fiind tema anunţată: nostalgia comunismului astăzi în rândul românilor. Remarc deschiderea: în intenţie, s-a dorit o critică a respectivei nostalgii, în fapt, nu e decât un pariu între o supravieţuitoare a vechiului regim, o nostalgică, şi un tânăr scriitor cuprins de frenezia de a critica trecutul pe care