Blocajul financiar a devenit, din păcate, o constantă a mediului de afaceri, neîncasarea clienților fiind o problemă cu care se confruntă tot mai multe firme. Dar ce se întâmplă și cum procedăm dacă intervine prescripția legală a termenului de încasare a acestor creanțe?
Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune al creditorului împotriva debitorului care nu şi-a achitat datoria la scadenţă este termenul de drept comun în materie de obligaţii comerciale, respectiv de trei ani. În acelaşi timp, termenul respectiv de trei ani este prevăzut de lege şi pentru prescripţia dreptului de a cere executarea silită a titlurilor executorii - hotărâri judecătoreşti, contracte autentice etc. - obţinute împotriva debitorului rău-platnic. Pe de altă parte, prescripţia extinctivă se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către debitor. În același timp, întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o iar, după întrerupere, începe să curgă o nouă prescripţie – spre exemplu, în cazul în care creanţele şi datoriile au fost inventariate, verificate şi confirmate pe baza „Extrasului de cont“ sau au fost confirmate debitele prin orice altă modalitate.
Ca regula generală, în conformitate cu pct. 187 din Reglementările contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin OMFP 3055/2009, cu modificările și completările ulterioare, la scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau plată sunt prescrise, societatea trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora. Pentru a scădea din evidențe creanțele prescrise (dar și datoriile de acest fel!), este nevoie de o justificare (notă, memoriu, referat etc.) întocmită de departamentul financiar-contabil, din care să rezulte situația acestor sume (natura