Sunt convins că, atunci când după trecerea anilor şi a cernerii, fără ură şi părtinire a întâmplărilor demagogice, ai căror martori, sub vremi, suntem de vreo 9 (nouă) ani, se va scrie cronica obiectivă a perioadei, istoria va consemna adevărul adevărat că la referendumul din 2012 a fost cvorum chiar în condiţiile impuse ale pragului de peste 50 la sută, fapt certificat şi de recensământul general al populaţiei şi că personajul de jalnică amintire, Traian Băsescu, trebuia demis, aşa cum ceruseră o iarnă întreagă şi revoltaţii din pieţe „Mitocane, lasă-ne!”. Mitocanul a rămas graţie unei strigătoare la cer escrocherii. N-a avut onoarea şi elementarul bun simţ să plece, când peste trei sferturi, respectiv 88 la sută din cele aproape 7,5 milioane de participanţi la testul referendar, au pus ştampila pe „Du-te unde-a înţărcat mutul iapa!”.

Mai mult, controversatul şi impopularul „garant al stabilităţii” a lansat public (ajutat şi de camarila prezidenţială) minciuna sfruntată că s-au furat nu mai puţin de două milioane de voturi şi că reacţiunea a dat criminala lovitură de stat. Clişeul acesta răsuflat revine în ultimele zile în discursul aberant al preşedintelui şi al postacilor săi. Ar urma ca trupele NATO să vină să restabilească ordinea la Bucureşti. Evident că disperatul din dealul Cotrocenilor nu putea să aibă... minima moralia şi să ne scape de calvarul nefast al prezenţei sale la preşedinţie. Cum putea să plece şi să rămână fără imunitate, când are în spate atâtea aranjamente de ordin penal, dosare puse la naftalină de Kovesi şi Morar? Odată redeschise, acestea l-ar fi dus alături de Năstase, în celulă, la Rahova. Pe scurt, îngroşând... morala, dom’ preşedinte s-a reaburcat, curat ca lacrima, imaculat, nepuşcăriabil, în jilţul de cârmaci suprem. În 2009, când constata cam speriat şi spăşit că s-a ales hoţeşte doar cu voturile din diaspora, admitea