O scenă memorabilă a thrillerului politic „House of Cards“ este cea în care politicianul Frank Underwood spune despre un fost consilier al său, devenit lobbyist de succes: „Încă unul care n-a înţeles nimic. A ales banii în detrimentul puterii“. În lumea civilizată, fie că e Bruxelles, fie Washington, jocul e simplu, oficial, reglementat. Politicienii au puterea, oamenii de afaceri banii, iar între ei sunt lobbyiştii, care folosesc banii pentru a obţine sprijinul puterii.

Sistemul nu e perfect, dar lobby-ul e în realitate singurul instrument care funcţionează într-o relaţie atât de complicată şi duplicitară precum cea dintre politicieni şi busi­ness. Scopul e separarea, pe cât posibil, a celor trei „rele“ mai mici: putere, bani şi influenţă. În lumea noastră, din Piaţa Victoriei şi până la primăria Prosopul din Deal, politicianul, omul de afaceri şi lobbyistul sunt, sau tind să devină, una şi aceeaşi persoană. Primarii, miniştrii, deputaţii sau chiar simplii şefi de instituţii de stat sunt un amestec toxic şi, sperăm că în continuare, ilegal. Ei au şi puterea, şi banii, şi influenţa. Până nu se reintroduce calomnia în Codul penal, vă dau şi câteva exemple. Radu Mazăre, primarul Constanţei, proprietarul de facto al mai multor businessuri conduse momentan de apropiaţi şi cel mai influent dobrogean în Guvern. Relu Fenechiu, deputat şi fost ministru, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Iaşi şi atât de bine înfipt în sistem că aproape n-are nevoie de superimunitate. Liviu Dragnea, ministru, fost preşedinte de consiliu judeţean, investitor prin intermediul soţiei şi şeful tuturor baronilor locali, indiferent de culoarea politică.

Ei şi alţii, mii, ca ei au ales şi puterea, şi banii, şi influenţa. Nici pentru aceşti super-români ultimii ani, de când cu criza, n-au fost tocmai buni. Fără bani „noi“ de la investitorii străini, fără capacitatea de a tr