Văd acum la televizor peste o mie de oameni care au protestat mai întîi şi mai puţini la Universitate, iar apoi au ajuns la Guvern, unii împotriva modificărilor aduse Codului Penal, iar alţii împotriva clasei politice, în general. Se conturează însă o voce colectivă tot mai numeros reprezentată care cere demisia Guvernului Ponta. O mică parte a protestatarilor sînt, am aflat, membri ai Mişcării Populare inventate de Băsescu, ceea ce spune multe despre forţa politică a acestei mişcărici şi despre capacitatea preşedintelui de a mai scoate lumea din casă. Partea ce mai importantă a celor care au ieşit în stradă sînt tineri care comunică pe facebook şi pe SMS, care se cheamă unii pe alţii la protest. Din nefericire societatea civilă, atîta cîtă e, nu foloseşte acest prilej pentru a-i avertiza pe politicieni că stă cu ochii pe ei şi de a se despărţi de politicieni şi de şoşonarii lor, ca să-şi facă auzit cuvîntul, separat de cel al politicienilor, dar şi pentru a-i domoli pe cei care au misiunea de a se încăiera cu jandarmii. Acum cîteva zile, cînd am scris tot aici că lumea va ieşi în stradă, fiindcă nu mai acceptă legi cu girofar, cineva mi-a replicat că alegătorii nu se bagă în chestii de-astea. Uite că se bagă. Şi nu numai că se bagă, dar sînt băgaţi în seamă şi de UE şi de ţările care în 1990 se uitau la România ca la o ţară ciudată, în care puterea era votată cu o majoritate covîrşitoare, iar o minoritate de cîteva zeci de mii de persoane protesta în Piaţa Universităţii. Societatea noastră civilă nu ştie încă să se despartă de politicienii care altminteri o spurcă sau o iau în bătaie de joc şi nu-i respinge din rîndurile ei pe cei care vor să profite de exasperarea oamenilor faţă de politicieni, în general, ca să cîştige ceva pentru un partid sau altul. Să ţinem minte totuşi că e prima oară la noi cînd lumea iese în stradă împotriva unui vot sfidător a