În vara anului 1914, o veste cumplită cădea ca un trăznet asupra Europei; la 15 iulie, Austro-Ungaria declara război Serbiei după asasinarea, la Sarajevo, a prinţului moştenitor Franz Ferdinand, iar intrarea în război a altor mari puteri europene în următoarele săptămâni a declanşat prima mare conflagraţie mondială a secolului. Timişoara, oraş multietnic, avea să cunoască mari frământări, mai ales în perioada de sfârşit a războiului, generate de proiectele politice ale maghiarilor şi ale sârbilor, care revendicau deopotrivă Banatul, contravenind dorinţei de unire a românilor cu patria-mamă. Voinţa românilor se va impune la sfârşitul primului război mondial, când o parte a Banatului avea să se alipească Regatului României.

În zona recunoscută României s-a trecut la instaurarea administraţiei româneşti iar în 28 iulie Aurel Cosma a fost instalat prefect de Timiş. Prin legea pentru unificarea administrativă din 1925, sistemul administrativ din Vechiul Regat s-a instituit şi în Banat iar comitatul Timiş şi o parte a comitatului Torontal, integrate României Mari, au constituit judeţul Timiş-Torontal, cu capitala la Timişoara. În 1938 au fost înfinţate zece ţinuturi administrative, fiecare cuprinzând mai multe judeţe, unul dintre acestea fiind ţinutul Timiş, cu reşedinţa la Timişoara.

După Unire, în structura Partidului Naţional Român au apărut unele schimbări. Unii fruntaşi politici, printre care Avram Imbroane sau Aurel Cosma, s-au înscris în Partidul Naţional Liberal, alţii au optat pentru Partidul Poporului condus de mareşalul Alexandru Averescu, iar alţi militanţi de seamă, precum Sever Bocu, Valeriu Branişte sau Caius Brediceanu au rămas în P.N.R., în rândurile căruia au activat şi înainte de 1918. După mai multe absorbţii şi fuziuni, P.N.R. a fuzionat, în 1926, cu Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat condus de Ion Mihalache şi a luat fiinţă Parti