Aşa sunt gospodarii adevăraţi, aşteaptă ca vinul să se facă puternic, mai bun, să se odihnească până la prima ninsoare. De Sărbători merg în pivniţă şi din raftul doldora cu sticle de vin alegerea li se dovedeşte dificilă. Doctorul în oenologie, viticultor din tată în fiu, Ion Puşcă, este un asemenea gospodar. Deşi a trecut prin obstacole multe în ultima vreme, a găsit puterea de a se ridica şi de a merge mai departe. Mâine, Ion Puşcă împlineşte 72 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Iubesc vinul pentru culoarea şi aromele pe care le dă vieţii noastre

“Dacă ar fi să mă întorc în timp, mi-ar plăcea să retrăiesc perioada interbelică”

Membru al Academiei Internaţionale a Vinului, Ion Puşcă este autor a şase cărţi şi are sute de articole dedicate vinului. “O carte, un prieten, o sticlă cu vin îţi aduc fericirea”, scria Moliere, însă drumul parcurs de vin, de la butuc la pahar, cunoaşte o evoluţie interesantă şi complexă, finalizată cu păstrarea şi comercializarea produselor viticole. “Fiecare locuitor al satului românesc are în gospodăria lui toate cele necesare (teasc, cadă, butoaie) pentru producerea vinului. În toate gospodăriile vinul este consumat tânăr, fiind produs special pentru sărbători, Crăciun, Paşti. Dar această metodă a ţăranilor are un defect, deoarece nu se realizează protecţii antioxidante. Vinul de împărtăşanie presupunea înalta calitate a licorii, considerată în aceste locuri de provenienţă dumnezeiască. Vinul, alături de cereale, a figurat printre primele articole de export. El era păstrat şi exportat în vase de stejar. Stejarul moldovenesc, apreciat de străini pentru că nu făcea cari, era folosit la prepararea vaselor, ce prelungeau viaţa vinului, de la o recoltă la cealaltă. Această căsătorie simbolică a viţei-de-vie şi a tulpinii de stejar stă şi astăzi la baza producerii vinicole. Moşi