„M-am implicat într-un proiect de promovare culturală căria i-am alocat tot timpul şi energia mea timp de trei ani şi cu cât mă implicam mai mult, şi anul ce urma ar fi fost probabil printre cei mai grei, cu atât se pare că era nevoie din ce în ce de mai multe sacrificii ; în acelaşi timp, am realizat că erau destui bani, timp şi energie pentru evenimente care sunt cu siguranţă lipsite de orice valoare, ba chiar de valoarea culturală a unei gume de mestecat. Multe dintre aceste evenimente se prefac că susţin tradiţiile ţărăneşti existente, dar, de fapt, impun anti-modele pentru tradiţie, sărăcesc tradiţiile autentice de adevărata lor valoare, sprijină politicienii locali în campaniile lor de promovare şi oferă unor vânzători oportunişti ocazia de a face bani.

Tradiţiile ţărăneşti existente şi moştenirea culturii ţărăneşti sunt prădate cu neruşinare ori de câte ori este posibil. Sunt preluate, abuzate şi lăsate iarăşi de izbelişte după ce discursurile se termină şi luminile se sting.

[…]

Vorbim despre un suicid cultural“, spune Peter Hurley în cartea sa. Această revoltă este principalul motiv al călătoriei sale, de la Cimitirul Vesel din Săpânţa, până la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, o călătorie care se dezvăluie, în cartea sa, ca o experienţă uimitoare cu implicaţii profunde. Călătorul este încercat, în drumul său, de cele mai diverse sentimente, are parte de încurajări, dar şi de îndoieli, de ospitalitate, dar şi de lipsa ei, are entuziasm, dar şi momente în care îi vine „să dea cu rucsacul de pământ“. Însă, tot drumul, el este ghidat de spiritualitatea creştină pe care o apreciază la poporul român. Peter Hurley a trecut, în călătoria sa, şi prin Bistriţa-Năsăud, şi anume prin Romuli, Telciu, Salva, Năsăud, Dumitra, Bistriţa, Ardan, locuri pe care le-a descris în carte. Peter a ajuns astăzi la Bistriţa, la un an de la itineriariul pe jos,