Geamul spart, privelişte obişnuită, din Săgeata de Vinţu de Jos, desigur nu spart de tot, ci cu zeci şi sute de bucăţele de sticlă prinse-n geamul securizat, radiind dinspre locul în care vreun derbedeu aruncase cu o piatră şi mereu o invitaţie de-a face o poză folosind acest filtru inedit.
Câinele tolănit la soare din faţa Magazinului Suporterului cu panoul pe care scrie „APĂ SUC VIN STEAUA” în Gara Mare din Iaşi.
Cei doi tineri din Non-Stopul în Gara Vinţu de Jos, unul cu bani, altul mai degrabă fără, unul bând compulsiv ba cafea, ba bere, ba un energizant şi hrănind asiduu păcănelele, celălalt bând fanta şi primind de la primul bani pentru a juca şi el la păcănele.
Surdo-mutul în restaurantul „Rapid” din Gara Sibiu care căuta să se converseze cu mine, de exemplu cu un expresiv „Brrrr!” ori de câte ori se deschidea uşa la intrarea ori ieşirea unui client.
Femeia din Hala Pieţii Cibin care a strigat după mine că de ce nu m-am oprit la ea pentru a cumpăra slănină afumată!?
Lipsa tradiţionalului calendar de perete al Bisericii Evanghelice Luterane, pe agenda mea de cumpărături la Sibiu, de la librăriile Schiller şi Erasmus.
Bărbatul din acelaşi restaurant „Rapid”, câteva ore mai târziu, care, sunat de soţie să mai cumpere vreo două nuiele pentru Moş Nicolaie (avea două, „2 lei bucata”, îmi explicase), a dat restul de bere pe gât şi a ieşit să mai caute în zona gării vreo vânzătoare de nuiele.
Bătrânul de la aceeaşi masă, venit mai târziu, care a căutat o priză pentru a-şi încărca mobilul, iar când a găsit priza, a constatat că luase încărcătorul cu el, dar nu şi telefonul.
Geamul spart, privelişte obişnuită, din Săgeata de Vinţu de Jos, desigur nu spart de tot, ci cu zeci şi sute de bucăţele de sticlă prinse-n geamul securizat, radiind dinspre locul în care vreun derbedeu aruncase cu o piatră şi mereu o invitaţie de-a face