Privim cu invidie la politicienii germani, care au reusit in cateva luni sa inchege o noua alianta politica in vederea guvernarii.
Chiar daca spectrul ideologic al formatiunilor din viitoarea coalitie de guvernamant inglobeaza si dreapta Angelei Merkel si stanga social-democrata, nici politicienii, nici presa nu au sarit cu acuzatii de lovitura de stat, nici de cardasie, hotie si furt, nici de vanzare de tara catre rusi, francezi, englezi, SUA, CE, UE sau mai stiu eu cine.
Vor guverna impreuna spre binele poporului german. Asa cum au mai facut-o si alteori.
In schimb, in Romania, nu e zi lasata de Dumnezeu sa nu izbucneasca acuzatii dintre cele mai grave, acuzatii care, intr-o tara democratica, ar duce la daramarea intregului esafodaj politic, la disparitia urgenta de pe scena politica atat a politicienilor, a partidelor care ii sustin, dar si a presei care colporteaza astfel de informatii.
Anul si lovitura de stat
In calitate de cetatean al Romaniei, nu poti ramane impasibil cand de la cel mai inalt nivel se aduce acuzatia grava de lovitura de stat, acuzatie comica, daca nu ar fi tragica, fiindca cel ce o profera este insusi presedintele tarii, presedinte pe care nu l-a atacat nicio junta militara, nici o armata sau agenturi straine. Din contra, ni se adreseaza in direct la televizor cu zambete largi pe figura, de la Palatul prezidential. Nu tu tancuri, nu tunuri de asalt, nu mitraliere, nici soldati inarmati pana in dinti.
Guvernul, de asemenea, isi vede de treburi la Palatul Victoria, cum, necum, asta e alta poveste, fara a fi fost agresat manu militari de nimeni, iar Camera Deputatilor si Senatul Romaniei, asijderea. Cauti urmele loviturii de stat, iar urmele, nicaieri. Si cu toate acestea, nu le cere nimeni presedintelui si sustinatorilor sai sa-si probeze acuzatia, iar organele statului spec
