Ramura de cercetare şi dezvoltare din cadrul CIA a reuşit să asigure buna desfăşurare a operaţiunilor clandestine lansate de agenţia de spionaj americană. Noile tehnologii de spionaj au oferit SUA un avantaj strategic în timpul Războiului Rece.Experţii tehnici din CIA au jucat un rol central în dezvoltarea avionului de spionaj U-2 şi a sateliţilor militari de spionaj. Echipa tehnică a CIA Ramura de inovaţie tehnică a CIA îşi are începutul în anul 1951, atunci când apare Technical Services Staff( Personalul de servicii tehnice). Dacă iniţial echipa de cercetători din CIA era compusă din doar 50 de tehnicieni , prin demersurile directorului CIA , Allen Dulles(care a fost în înfruntea CIA din 1953 până în 1961), ea va ajunge să fie organizată într-un birou în al cărui componenţă intrau câteva sute de ingineri, artizani, oameni de ştiinţă, psihologi, artişti, tipografi şi experţi tehnici. Extinderea activităţii TSS( Technical Services Staff) va atrage reorganizarea sa ,în 1960, într-o nouă structură de cercetare şi dezvoltare a CIA denumită Technical Services Division (Divizia de servicii tehnice). Cele trei personaje-cheie ale TSD( Technical Services Division) au fost Seymour Russell, Sidney Gotllieb,Richard Krueger. Pentru Seymour Russell, numirea la şefia TSD ,în august 1962, nu a reprezentat o mare satisfacţie. Obiectivul profesional al ambiţiosului ofiţer de operaţiuni Russel de la Serviciul Clandestin al CIA era să ajungă şef de operaţiuni pentru Europa Occidentală sau chiar Director-adjunct în Biroul de Planificări a CIA, având în vedere succesul său realizat în poziţia de ofiţer de caz şi de şef de staţie. Din echipa lui Russell făceau parte şi adjuncţii săi , doctorul Sidney Gottlieb şi Richard Krueger. De profesie chimist, Gottlieb era cunoscut în interiorul agenţiei pentru dirijarea unora dintre cele mai sensibile experimente medicale din programul MKULTR