Dacă privim lucrurile la rece, ştirea zilei de ieri nu o reprezintă sabotajul PSD la propunerea PNL pentru şefia TVR. Nu jocul politic este esenţial, nici faptul că Victor Ponta a ajuns la stadiul în care ar fi dispus să îi toarne dulceaţă în şoşoni lui Crin Antonescu doar pentru a-l convinge să iasă cu tot cu PNL de la guvernare şi nici faptul că Rareş Bogdan( mare pierdere!) nu a devenit şeful TVR. Esenţial mi se pare modul în care tânărul premier Ponta înţelege să cucerească fiecare redută ce îi oferă Putere. Sub pretextul că nu poate dormi noaptea de grija angajaţilor de la TVR, Victor Ponta ne informează că a găsit soluţia salvatoare: o ordonanţă de urgenţă prin care Birourile reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor să desemneze conducerea TVR. Cu alte cuvinte, nu plenul reunit al Parlamentului va desemna, prin vot, conducerea interimară- aşa cum specifică la ora actuală Legea de funcţionare a SRTV, ci conducerea Parlamentului. Potrivit unor surse, aceasta este metoda prin care Valentin Nicolau, cel care a condus televiziunea publică atunci când Adrian Năstase a fost premier va obţine cârma TVR. Este clar că PSD, cel mai puternic partid din România, nu putea lăsa din mână televiziunea publică tocmai în an electoral. Involuntar, această inventivitate legislativă a guvernului Ponta în privinţa TVR îmi aminteşte, din nou, de abuzurile din vara lui 2012. Dar nu pot să mă decid cu care dintre ele...Poate cu momentul în care Monitorul Oficial a fost trecut în subordinea Guvernului din subordinea Camerei Deputaţilor prin ordonanţă de urgenţă şi actele normative au început să fie publicate după bunul plac al USL? De exemplu, poate cu clipa în care CCR a decis că preşedintele Băsescu trebuie să meargă la Bruxelles, şi nu premierul Ponta, care până la urmă a fost cel care a participat la Consiliul European, pentru că decizia nu a fost publicată în Monitorul Oficial?