de N. I. DOBRA
18 decembrie 2013 22:55
0 vizualizari
A-A+ Ştiţi câţi ani au zăcut în puşcării, au săpat la pământ la un canal care nu ducea nicăieri, au tăiat stuf, au trăit în domiciliu forţat prin cele mai mizerabile locuri din sudul României, câţi şi-au pierdut casele şi pământurile, părinţii şi copiii, câţi şi-au vândut pe preţuri de nimic mobila stil, tablouri unicat, cărţi, haine, ca să poată supravieţui? A făcut cineva „inventarul” acestor martiri ai neamului, dintre care unii s-au prăpădit, alţii sunt pe malul Styxului. Fără să fie legionar sau măcar „frate de cruce”, Gabriel Constantinescu a făcut 10 ani de puşcărie şi doi ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Niciodată - şi am fost de câteva ori în casa rămasă de la tatăl său, scriitorul Paul Constantinescu - nu l-am auzit să se plângă sau să înfiereze regimul care l-a ostracizat pe nedrept. Socrul meu, doar pentru că a fost jandarm sub vechiul regim, a dat cu târnăcopul la canal, dar nici el nu şi-a cerut drepturile după 1990 şi nu i-a arătat cu degetul pe ăia care l-au condamnat. De ce? De ce au fost lăsaţi să trăiască liniştiţi toţi torţionarii din epoca stalinistă şi ne-am trezit acum să-i căutăm? Nu-i ştiu pe toţi care au făcut puşcărie pentru convingerile politice reale sau inventate, dar aceia au fost adevăraţii disidenţi şi au plătit cu vârf şi-ndesat: Noica, Steinhardt, Pătrăşcanu, Aurel Cioran, Ion Pillat, Petre Tuţea, Nichifor Crainic, Aurel Covaci şi-atâţia alţii. Şi-mi vin după '90 alde Vladimir Tismăneanu, Paul Goma, Virgil Tănase, Monica Lovinescu, N. Constantin Munteanu, Virgil Ierunca, Norman Manea, Eugen Ionescu, Ana Blandiana, Emil Hurezeanu cu gura mare, făcând ei „procesul comunismului” şi voind să ne convingă că ei au pregătit belirea lui Ceauşescu şi schimbarea regimului. Care regim? Păi, Iliescu, Roman, Dumitru Mazilu (ăla cu „moarte pentru moarte”, care f