În dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989, Timişoara era un oraş sub asediu. Din ziua precedentă armata avea muniție de război și ordin să tragă. Urmele luptelor de peste noapte erau vizibile mai peste tot. Cei care au trăit evenimentele povestesc că a fost măcel. Oameni nevinovați au fost împușcați mortal pe stradă. Este și cazul lui Dumitru Jugănaru, împușcat în cap, în fața blocului în care locuia, chiar în fața ochilor copiilor care, alertați de sunetele armelor, s-au uitat pe fereastră.
În centrul oraşului, pavajul era acoperit de cenuşă, cioburi de sticlă și sânge, care marcau locurile unde oamenii au căzut sub gloanţe. Oficial, muncitorilor li s-a spus, în fiecare fabrică, faptul că armata a intervenit împotriva ”huliganilor” care distrugeau orașul. Organul de represiune încerca să înfricoșeze pe orice căi lumea. Porţile fabricilor erau păzite, oamenii, ameninţaţi. Era instaurată legea marţială: se interzice circulaţia pe străzile Timișoarei, dar și în curtea fabricilor în grupuri mai mari de două persoane.
Timișorenii strigau deja ”Azi în Timișoara, mâine-n toată țara”, așteptând să li se alăture alți revoluționari din alte orașe. Momentan, erau singuri. Pe treptele Catedralei Mitropolitane, un grup de tineri cântă “Deşteaptă-te române!”, scandează” Libertate” şi flutură un steag tricolor cu stema decupată. Sfidând ordinele de a nu se aduna laolaltă, trecătorii încep să li se alăture. În scurt timp, ajung și transportoarele blindate, iar soldaţii formează un cordon, gata să tragă. Aruncă grenade lacrimogene, trag focuri de avertisment, după care, dintr-un TAB care trece în viteză prin faţa catedralei, se deschide focul în plin. Oamenii cad seceraţi. Sunt morți și răniți. Sorin Leia este împușcat mortal, iar Vasile Marius Nemțoc și Ivan Mariuțac cad morți lângă Catedrală.
În noaptea de 18 spre 19 decembrie, un număr de 43 d
