Înainte de a fi acoperit de uitare, Peter O'Toole trebuie descris atît cît poate fi descris un om de nedescris. Peter O'Toole a fost actor. Unul din cei mai mari actori ai vremurilor noastre. O viaţă lungă de 81 de ani, încheiată pe un pat de spital la Londra, acum o săptămîna, a făcut din x O'Toole un personaj la fel de important ca personajele pe care le-a jucat pe scenă şi pe ecran.
Viaţa şi arta lui O'Toole au fost atît de bogate, schimbătoare şi rebele încît nimic nu e de spus cu siguranţă despre el. Poate cu excepţia a două lucruri: avea o prezenţă fizică stranie şi trăia însoţit de darul unui talent uluitor. Amîndouă au făcut din el un caracter magnetic.
O'Toole nu a jucat roluri definitive şi nu a lăsat în urmă capodopere inegalabile. Însă combinaţia de frumuseţe şi har au creat un mister care subjugă de la prima privire. O'Toole era un om irezistibil. Un cuceritor calm dotat cu o forţă formidabilă, hrănită din dicţie şi spirit. Peter O'Toole a fost unul din cei mai mari vorbitori de limbă engleză din cîţi s-au născut şi asta înseamnă ceva diferit de neaoşism. Engleza de mare stil, fineţe şi profunzime vorbită cu atîta degajare de O'Toole a fost un spectacol pentru orice vorbitor de limbă engleză dar nu ţine nici de naţie şi nici de o limbă anume. O'Toole a ilustrat, de fapt, însuşirile miraculoase ale oamenilor care reuşesc, uneori, să pătrundă pînă la capăt
profunzimea unei limbi.
Pe deasupra acestei intimităţi muzicale cu instrumentele limbii, O'Toole a fost exponentul perfect al umorului englezesc. E vorba de un joc în care rîsul nu e obligatoriu dar vioiciunea spiritului provoacă o euforie subtilă care conduce la încîntare. Umorul enlezesc presupune un scepticism degajat în faţa patimilor inutile şi e practicat doar de oameni care gîndesc, fie că o ştiu, fie că nu, filozofic. Adică de oameni care preţ
